Istoria României datorează enorm Regelui Ferdinand. Generaţiile ce nu s-au şcolit sub comunişti sau, poate, cele care află abia astăzi adevărul netrucat despre trecutul ţării noastre vor înţelege de ce Regele era supranumit „cel Loial“ sau Ferdinand „Întregitorul“. Viaţa sa ca monarh, dar şi ca om, a fost una zbuciumată, cu prea puţine bucurii. Până şi sfârşitul, la 62 de ani, a fost plin de suferinţe, urmarea unei boli tardiv depistate. Răsfoind pagini îngălbenite de timp din dosarul cu însemnări al medicului de atunci al Casei Regale, dl dr. Mihail Mihailide prezintă, la rubrica Jurnal de jurnale, evoluţia bolii suveranului, în condiţiile de îngrijire oferite de medicina anilor ’20 ai secolului trecut.

Amintit cu ocazia prezentării memoriilor doctorului Sergiu Stoicescu, episodul morţii marelui om politic Ion I. C. Brătianu este analizat, prin cercetarea unor surse variate, de către dl dr. Mihail Mihailide, la rubrica Jurnal de jurnale.

Cu o creştere explozivă în 2010, în întreaga lume, pentru toate tipurile de substanţe, consumul de droguri este o problemă cu adevărat acută. Diferite aspecte antropologice, juridice şi medico-sociale, constituind o imagine cvasicomprehensivă a acestui fenomen, au fost relevate într-o reuniune găzduită de Academia Română. O relatare de dl dr. Mihail Călin.

Cartea de memorii a doctorului Sergiu Stoicescu, intitulată „Gânduri din fapte“, apărută postum (1998), acoperă cu amintirile despre sine, lumea medicală, marile evenimente istorice şi social-politice, o perioadă de până la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut. Bogată în informaţii, cartea de memorii este prezentată de dldr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale.

Conceput ca un reper pentru noile generaţii de medici, volumul Fiziologii, al dlui prof. dr. Francisc Schneider, evocă marile personalităţi ale fiziologiei româneşti

şi trece în revistă şcolile pe care acestea le-au creat şi slujit. O prezentare a lucrării, realizată de dl dr. Mihail Mihailide, la pagina de istoria medicinii.

Cu „Amintiri şi reflexiuni“, aparţinând profesorului de igienă şi sănătate publicăIuliu Moldovan – carte de memorii editată pe baza unui manuscris păstrat mai multe decenii de unul dintre cei mai fideli colaboratori ai săi –, ne aflăm fără îndoială, în spaţiul literaturii confesive. Lucrarea, comentată de dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale, este, totodată, un preţios document iatroistoric, iar multe dintre ideile exprimate de cel care a întemeiat sănătatea publică în ţara noastră îşi păstrează valabilitatea. Acesta ar putea fi doar unul dintre motivele ce ar îndreptăţi reeditarea „Amintirilor“ marelui înaintaş, în condiţii grafice mai bune.